duminică, 16 mai 2010

Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama

1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile
tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.

joi, 29 aprilie 2010

Et si tu n`existais pas...

DEDICATIE PENTRU VIITORUL MEU SOT:

Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas
J'essaierais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour
Et qui n'en revient pas
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pour qui j'existerais
Des passantes endormies dans mes bras
Que je n'aimerai jamais
Et si tu n'existais pas
Je ne serais qu'un point de plus
Dans ce Monde qui vient et qui va
Je me sentirais perdu
J'aurais besoin de toi
Et si tu n'existais pas
Dis-moi comment j'existerais
Je pourrais faire semblant d'être moi
Mais je ne serais pas vrai
Et si tu n'existais pas
Je crois que je l'aurais trouvé
Le secret de la vie, le pourquoi
Simplement pour te créer
Et pour te regarder
Mm mm mm mm mm mm mm
Mm mm mm mm mm mm mm
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas
J'essaierais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigt
Naître les couleurs du jour

luni, 12 aprilie 2010

To make a woman happy

A man only needs to be:


1. A friend
2. A companion
3. A lover
4. A brother
5. A father
6. A master
7. A chef
8. An electrician
9. A carpenter
10. A plumber
11. A mechanic
12. A decorator
13. A stylist
16. A psychologist
17. A pest exterminator
18. A psychiatrist
19. A healer
20. A good listener
21. An organizer
22. A good father
23. Very clean
24. Sympathetic
25. Athletic
26. Warm
27. Attentive
28. Gallant
29. Intelligent
30. Funny
31. Creative
32. Tender
33. Strong
34. Understanding
35. Tolerant
36. Prudent
37. Ambitious
38. Capable
39. Courageous
40. Determined
41. True
42. Dependable
43. Passionate
WITHOUT FORGETTING TO:
44. Give her compliments regularly
45. Love shopping
46. be honest
47. be very rich
48. Not stress her out
49. Not look at other girls
AND AT THE SAME TIME, YOU MUST ALSO:
50. Give her lots of attention, but expect little yourself
51. Give her lots of time, especially time for herself
52. Give her lots of space, never worrying about where she goes
IT IS VERY IMPORTANT:
53. Never to forget:
* Birthdays
* Anniversaries
* Arrangements she makes





&
How To Make a Man Happy:

A Women needs to :

1. Leave him alone

duminică, 11 aprilie 2010

Scrisoarea unui parinte

Dragul meu fiu,

In ziua cand voi imbatranii si nu voi mai fi acelasi ce-s azi, inarmeaza-te cu rabdare si cauta sa ma intelegi.
Cand voi picura mancare pe camasa si voi uita cum sa ma incalt, amintesteti orele petrecute cu tine, invatandu-te cum sa mananci fara sa te murdarestisi cum sa-ti inchei pantofii. Daca ma voi repeta in fraze pe care tu le cunosti pe dinafara cu poanta lor, nu ma intrerupe, continua sa ma asculti; cand erai mic, inainte de culcare, eram nevoit sa-ti povestesc de mii de ori aceleasi povesti, pana cand adormeai. Cand vom fi impreuna si neintentionat, ma voi uda, sau ma voi murdarii, nu ma rusina, caci nu o fac intentionat, caci nu mai am control total asupra necesitatilor mele; gandeste-te de cate ori, cand erai mititel, te schmbam, cu toata rabdarea si blandetea si te ajutam la imbracat.
Sa nu te superi pe mine daca n-am sa vreau uneori sa ma spal si sa nu ma dojenesti pentru asta: aminteste-ti datile cand fugeam dupa tine si foloseam mii de trucuri ca sa-ti fac placuta imbaierea. Primeste-ma asa cum sunt, caci acum eu sunt copilul.
De ma vei vedea apatic si , ignorand problemele tehnologiei moderne pe care nu le mai pot intelege, te rog sa-mi dai timp suficient sa-mi reamintesc si nu surade cu buna vointa; aminteste-ti ca eu te-am invatat o gramada de lucruri, care pe vremea aceea erau noi pentru tine si te uimeau.
Educatia ce ai primit-o, pentru a te invata cum sa te descurci in viata, e rezultatul perseverentei mele, a eforturilor si a dragostei ce ti-am purtat-o.
In momentul unei conversatii intre noi, e posibil ca voi uita ceva si-mi voi pierde firul, neputand sa-mi amintesc, ce am vrut sa spun, vorbeste-mi in continuare si dami ragazul sa-mi revin; daca nu voi reusii sa-mi amintesc sa
nu razi de mine. Poate ca ce am vrut sa spun nu a fost asa de important; eu ma voi multumii cu putin, si-ti cer sa ma asculti in continuare.
Daca vreodata n-am sa vreau sa mananc, nu ma forta, eu stiu cat imi este permis si cat nu. Intelege ca-n timp am pierdut dintii si o data cu ei, si gustul mancarii.
Daca voi incerca sa merg si picioarele nu ma vor duce, caci sunt obosite, intinde-mi mana sa ma sprijin, asa cum faceam eu cand ai inceput sa faci primii pasi, cu piciorusele tale mici si nesigure.
Daca intr-una din zile ma vei auzi spunandu-ti ca nu mai pot trai si-mi doresc sfarsitul, nu te intrista: asta nu are nici o legatura cu sentimentul adanc de dragoste ce il am pentru tine. Incearca sa ma intelegi, ca eu nu mai traiesc, ci exist, ceea ce nu este acelasi lucru. Sa nu te simti descurajat de felul in care arat in ochii tai. Daruieste-mi caldura inimii tale si sustine-ma, asa cum am facut eu pentru tine cand ai pasit in viata. In acelasi fel in care eu te-am condus pe parcursul vietii, te implor, condu-ma si tu pe ultimul meu drum. Daruieste-mi dragoste si rabdare si eu te voi rasplati in bine, ca expresie a adancii mele iubiri, pe care o am fata de tine.

Trenul vietii

Viata este o calatorie cu trenul:
Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.

Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul e altfel.

Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.

E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.

Fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.
Si mai exista si altii, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.

Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.
Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.

Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.

Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
...dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...
Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren si nici cand vor cobori cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren...
Da, cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa.
Va fi intristator sa-i las singuri pe cei dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala si am senzatia, ca am sa-i vad sosind cu bagajele pe care nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.
Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca s-a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.

O poveste frumoasa

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea.
I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice.
I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia. .. M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-I linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?" Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, "Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."

Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi....." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten...Wayne. ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma." Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?" "Da." -i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."

Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata ai atins-o azi?