Scrisoarea unui parinte

Dragul meu fiu,

In ziua cand voi imbatranii si nu voi mai fi acelasi ce-s azi, inarmeaza-te cu rabdare si cauta sa ma intelegi.
Cand voi picura mancare pe camasa si voi uita cum sa ma incalt, amintesteti orele petrecute cu tine, invatandu-te cum sa mananci fara sa te murdarestisi cum sa-ti inchei pantofii. Daca ma voi repeta in fraze pe care tu le cunosti pe dinafara cu poanta lor, nu ma intrerupe, continua sa ma asculti; cand erai mic, inainte de culcare, eram nevoit sa-ti povestesc de mii de ori aceleasi povesti, pana cand adormeai. Cand vom fi impreuna si neintentionat, ma voi uda, sau ma voi murdarii, nu ma rusina, caci nu o fac intentionat, caci nu mai am control total asupra necesitatilor mele; gandeste-te de cate ori, cand erai mititel, te schmbam, cu toata rabdarea si blandetea si te ajutam la imbracat.
Sa nu te superi pe mine daca n-am sa vreau uneori sa ma spal si sa nu ma dojenesti pentru asta: aminteste-ti datile cand fugeam dupa tine si foloseam mii de trucuri ca sa-ti fac placuta imbaierea. Primeste-ma asa cum sunt, caci acum eu sunt copilul.
De ma vei vedea apatic si , ignorand problemele tehnologiei moderne pe care nu le mai pot intelege, te rog sa-mi dai timp suficient sa-mi reamintesc si nu surade cu buna vointa; aminteste-ti ca eu te-am invatat o gramada de lucruri, care pe vremea aceea erau noi pentru tine si te uimeau.
Educatia ce ai primit-o, pentru a te invata cum sa te descurci in viata, e rezultatul perseverentei mele, a eforturilor si a dragostei ce ti-am purtat-o.
In momentul unei conversatii intre noi, e posibil ca voi uita ceva si-mi voi pierde firul, neputand sa-mi amintesc, ce am vrut sa spun, vorbeste-mi in continuare si dami ragazul sa-mi revin; daca nu voi reusii sa-mi amintesc sa
nu razi de mine. Poate ca ce am vrut sa spun nu a fost asa de important; eu ma voi multumii cu putin, si-ti cer sa ma asculti in continuare.
Daca vreodata n-am sa vreau sa mananc, nu ma forta, eu stiu cat imi este permis si cat nu. Intelege ca-n timp am pierdut dintii si o data cu ei, si gustul mancarii.
Daca voi incerca sa merg si picioarele nu ma vor duce, caci sunt obosite, intinde-mi mana sa ma sprijin, asa cum faceam eu cand ai inceput sa faci primii pasi, cu piciorusele tale mici si nesigure.
Daca intr-una din zile ma vei auzi spunandu-ti ca nu mai pot trai si-mi doresc sfarsitul, nu te intrista: asta nu are nici o legatura cu sentimentul adanc de dragoste ce il am pentru tine. Incearca sa ma intelegi, ca eu nu mai traiesc, ci exist, ceea ce nu este acelasi lucru. Sa nu te simti descurajat de felul in care arat in ochii tai. Daruieste-mi caldura inimii tale si sustine-ma, asa cum am facut eu pentru tine cand ai pasit in viata. In acelasi fel in care eu te-am condus pe parcursul vietii, te implor, condu-ma si tu pe ultimul meu drum. Daruieste-mi dragoste si rabdare si eu te voi rasplati in bine, ca expresie a adancii mele iubiri, pe care o am fata de tine.